30 ianuarie, ora 19.00, la Centrul de Creație Maidan
+14
DUMINICĂ, 29 martie, ora 18.00, 80 min
Spectacolul PIATRĂ-HÂRTIE-FOARFECĂ deschide publicului ușa spre o zonă, de obicei, secretă, invizibilă, dar fascinantă: lumea din culisele teatrului. Spectatorii vor descoperi ce fac actorii atunci când pregătesc un spectacol, cum iubesc, cum urăsc, cum se tem, cum înving teama. Povestea prezintă o trupă de teatru în timpul repetiției generale pentru un spectacol, înainte de premieră. Situația se complică atunci când actrița din rolul principal face un anunț neașteptat care răstoarnă complet modul cum se desfășoară ultima repetiție. Felul cum sunt prezentați actorii și problemele lor, ca artiști, dar și ca persoane private, alternează între comedie și dramă.
Distribuție: Sinko Ferenc, Codruța Bonta, Paul Tonca, Filip Odangiu
Regizor: Diana Aldea
Asistent regie: Ingrid Neacșu
Dramaturgie: Diana Aldea și Adrian Teleșpan
Muzician: Paul Tonca
Scenografie: Filip Odangiu și Diana Aldea
Light design: Cătălin Florea
Tehnic: Alexandru Condurat
Durata: 1 oră și 20 min., fără pauză
+14
DUMINICĂ, 5 aprilie, ora 19.00, 75 min
O echipă de teatru social încearcă să documenteze viața rezidenților unui azil, invitând pe scenă un bărbat din azil marcat de pierderi și ani de izolare. Pe măsură ce interviul devine tot mai personal, apar tensiuni între adevărul omului și mecanismele spectacolului. Intervenția neașteptată a unui alt personaj tulbură granița dintre realitate și ficțiune, dezvăluind fragilității comune. Spectacolul devine un spațiu al confruntării cu memoria, cu dorul și cu limitele empatiei. În final, teatrul și viața se amestecă într-un moment care pune sub semnul întrebării acceptarea convențiilor, amintirile și memoria lor.
Distribuție:
Actori: Sinkó Ferenc, Codruta Bonta, Cătălin Florea, Filip Odangiu
Regie și dramaturgie: Adrian Sitaru
Asistent regie: Ingrid Neacșu, Diana Aldea
Scenografie: Diana Aldea
Tehnic sunet și lumini: Alexandru Condurat
Light designer: Áron Sárosi
+14
SÂMBĂTĂ, 30 mai, ora 19.00, 70 min
+16
JOI, 4 iunie, ora 19.00
JUST PUSH PLAY este o trupă de improvizație formată din cinci actori profesioniști:
Dragoș Muscalu, Bogdan „Bob” Rădulescu, Robert Pavicsits, Matei Rotaru, Paul Tonca. Cel din urmă, fiind și pianist, este cel care poate transforma, pe loc, o scenă într-un mini concert improvizat, înainte ca vreunul din ceilalți patru să se prindă măcar de ceea ce urmează să se întâmple.
De peste 18 ani, JUST PUSH PLAY își pune mintea cu spectatorii și face spectacole fără scenariu, fără plasă de siguranță și, uneori, fără nici cel mai mic instinct de autoconservare.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că tot ce se întâmplă pe scenă se construiește pe loc, pornind de la ideile publicului. Cineva spune o literă, un cuvânt, o întâmplare, o idee aparent nevinovată sau o obsesie ușor dubioasă, iar improvizatorii o transformă imediat într-o scenă care poate degenera rapid într-o dramă de familie, un thriller psihologic, un discurs, un cântec sau o discuție existențială între un unicorn și contabilul lui.
La JUST PUSH PLAY se poate glumi despre orice, așa că, într-o epocă sensibilă și foarte conectată la internet, este absolut necesar un disclaimer. Pe parcursul spectacolului, pot fi atinse și teme sensibile, absurde, inconfortabile sau complet tâmpite, inclusiv: religie, politică, relații, copilărie, traume minore, traume majore, spiritualitate, corporatiști, hipsteri, zodii, dietă, dezvoltare personală, corectitudine politică, manipulare, sexualitate, homeopatie, terapii complementare, feminism, veganism sau rețete de biftec tartar. Ȋntr-un spectacol, improvizatorii creează, spontan, situații și personaje; opiniile exprimate pe scenă aparțin momentului, panicii și, deseori, lipsei de somn. Nici o idee auzită într-un show de Improv nu trebuie folosită: ca sfat medical, argument politic, motiv de divorț, temă de doctorat, explicație pentru un credit de nevoi personale sau impuls de a suna la televiziuni. Menționăm că râsul spectatorilor din jur nu constituie un atac personal. Dacă alegeți un spectacol JUST PUSH PLAY, înseamnă că acceptați faptul că: umorul nu vine cu garanție, spontaneitatea poate să nu aibă filtru, iar, uneori, poanta poate muri în mintea improvizatorului.
Uneori facem artă, alteori facem greșeli memorabile. Publicul aplaudă, de obicei, în ambele cazuri. Vă mulțumim și vă dorim o experiență culturală suficient de discutabilă încât să merite banii.
Când am pus numele Maidanului ne-am gândit la locurile de joacă printre blocuri sau de la marginea orașelor, în plină vară, prăpădite și pline de ciulini și jumătăți de obiecte numai bune de jucat cu ele. În locul nostru de joc și joacă puteți vedea teatru, storytelling, stand-up, impro-show și alte manifestări performative.
„0 grade cu soare relansează meditația asupra unor valori precum empatia și solidaritatea, ieșind în întâmpinarea nevoii de comunicare din societatea actuală, așa cum s-a putut vedea din reacția sălii. Într-un fel, piesa ne reamintește lecția micului prinț, fiind un dialog despre tandrețe…” (Răduță Maia Ioana, „Limpede nu auzi decât cu inima – 0 grade cu soare” )
„Senzația cvasipermanentă pe care o ai, ca spectator, este că viața merge mai departe, uneori în gol, ca o alergare continuă pe bandă. Viața ar trebui să fie mai mult decât o simplă mutare a unor mese de colo, colo, o scoatere a unui scaun din folie – aceasta este lecția Narukăi și, implicit, a viziunii regizorale. Altfel, nu știi când ai trecut dintr-un anotimp al vieții în altul și nici nu înțelegi că există un singur limbaj: al iubirii.
La finalul acestui spectacol emoționant, vei ști cum să spui „te iubesc”, „mulțumesc”, „îmi place” într-un fel care te poartă dincolo de cuvinte. Te învață și actorul Sinkó Ferenc, într-un rol memorabil.” (Mihaela Nicolae, „Cronica spectacol – 0⁰ – cu soare” )
